Cand un caine il musca pe un om, nu e o „stire”, dar cand un om musca un caine, asta, da, e o „stire”...

Parvoviroza Canina


Ce este parvoviroza?

          Parvoviroza, este una dintre cele mai periculoase boli infectocontagioase ale cainilor, cu o morbiditate crescuta, manifestandu-se cu predilectie la cainii cu varsta cuprinsa intre 6 si 16 saptamani.
        O sensibilitate sporita fata de aceasta infectie o constituie rase precum Ciobanescul German, American Pit Bull Terrier, Doberman si Rottweiler, la polul opus fiind Cockerul Spaniol si Pudelul.
          Parvoviroza sau CPV2 (gastroenterita virala a cainelui), face parte din familia Parvoviridae, familie de virusi foarte rezistenti si cu un grad foarte mare de conservare (in materiile fecale rezistand chiar si cativa ani).


Cum se transmite parvoviroza?
          Principala sursa de infectie o reprezinta animalele bolnave sau cele aflate in perioada de incubatie, dar si animalele adulte ce nu prezinta semne clinice fiind totusi purtatoare si implicit eliminatoare de virus.
           Cea mai raspandita cale de transmitere a parvovirozei este ingestia prin miros, adulmecare, lingere a locurilor si obiectelor contaminate.
           Timpul de incubare al parvovirozei este foarte scurt, iar primele semne apar la 4-7 zile de la infectie, virusul fiind raspandit intr-o cantitate mica prin fecale, incepand cu a 3 a zi post infectie pana la a 7 a zi, cantitatea creascand gradual, urmand a inceta in a 12 zi post infectie.


Cum se manifesta parvoviroza?
          Parvoviroza se manifesta brutal, debutand cu voma, apatie in primele 24-48h, urmand a se instala un sindrom diareic acut (de culoare galben cenusiu, cu urme de mucoasa si uneori de sange).
           Temperatura corpului este cuprinsa intre 39-41 grade, iar in functie de sistemul imunitar si de rasa animalului, la 24-48h de la debut se poate instala coma.
           Forma de manifestare mai sus prezentata este cea mai intalnita, fiind numita si forma enterica. Mai exista si forma cardiaca, care se manifesta cu predilectie la cateii cu varsta de pana la 8 saptamani acestia murind subit in urma insuficientei cardiace.


Tratarea si preventia parvovirozei!
          Un lucru foarte important de retinut este ca parvoviroza nu se trateaza acasa, interventia medicului veterinar fiind impetuos necesara. In infectia cu parvoviroza nu exista un protocol standard de tratare, deoarece nici simptomatologia nu este standard, medicul umand a actiona in functie de gravitatea cazului.
         Prima masura de preventie a infectarii cu parvoviroza este evitarea contactului cateilor tineri cu alte animale, atat bolnave cat si sanatoase, evitarea locurilor contaminate si a incaltarilor proprietarilor, iar dupa 6 saptamani (5 in cazul cateilor ce nu au beneficiat de colostru) se recomanda imunizarea pasiva, adica vaccinare.

 Daniela Ispas